Muzeul de Artă IULIA HĂLĂUCESCU funcţionează, începând de la 16 noiembrie 2003, cu cinci săli de expunere şi alte spaţii anexă.

           Sala I, (holul) este dominată de un autoportret în acuarelă al artistei, datat 1946, dar conţine şi alte acuarele, predilect cu scene pastorale.

Atrage însă atenţia şi portretul distinsului cărturar G. T. Kirileanu, stimat prieten şi rudă a familiei Hălăucescu.

           Sala a II-a, în stânga intrării, oferă vizitatorilor plăcerea de a admira iarăşi câteva portrete reuşite, între care cel al părintelui-arheolog Constantin Matasă, portretul unei suedeze, portretul unei nepoate a artistei şi altul al unei fetiţe. La fel de interesante sunt şi peisajele dar, mai ales, lucrările consacrate florilor de câmp, preferatele Iuliei. În vitrina din centrul acestei săli, sunt expuse cărţi şi manuscrise ale preotului Gheorghe Verşescu dar şi programele unor expoziţii.

            Sala a III-a, cea mai mare din muzeu, are expus pe peretele central un mare autoportret în ulei (Autoportret cu penel), dar în ansamblu, această sală este consacrată Tarcăului, remarcându-se Biserica din Tarcău, Moara veche din Tarcău, peisajele hibernale cu imagini din Tarcău şi împrejurimi, Schitul Tarcău, Flori de câmp şi altele. Vitrina din această sală oferă în continuare vizitatorului, posibilitatea de a vedea alte programe şi afişe ale expoziţiilor Iuliei, dar şi distincţii sau diplome originale sau în copie, primite de către artistă. Tot aici îşi găsesc locul şi o parte din publicaţiile ce conţin cronici şi alte referinţe critice despre expoziţii.

            Sala a IV-a cuprinde numai desene colorate inspirate din călătoriile în străinătate (mai ales din Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Bulgaria şi, în mod deosebit, din Franţa), care suscită interes şi impresionează pe vizitatori. Marea lor majoritate au fost prezentate, la fiecare întoarcere din călătorie, în expoziţiile în care artista mărturisea plastic cele mai puternice şi mai sincere impresii din ţările vizitate.

            Sala a V-a reconstituie parţial atelierul de creaţie al artistei şi este destinată, în primul rând, portretelor de familie. Aici sunt expuse portretele în ulei ale părinţilor (Părinţii mei), al surorii (Sora mea), dar şi un impresionant tablou de tinereţe – Iulia şi Lucky. Pe peretele opus intrării, la nivelul de sus, este expusă o friză cu icoane pictate pe lemn, fragment din catapeteasma unei biserici vechi de pe Valea Bistriţei, friză care împodobea anterior atelierul din casa Hălăucescu, din Piatra-Neamţ.

             De asemenea, sunt expuse icoane pe sticlă şi o bogată colecţie de ceramică, toate achiziţionate de Iulia şi Lucky, în numeroasele excursii pe care aceştia le-au făcut în ţară. E vorba de exemplare de preţ, fiind expuse cahle de ceramică de Cuti, de la Colibaba, ceramică neagră de la meşterul Magapăţ, ceramică de Horezu şi de Oboga, de la Horezeanu şi Buclescu şi farfurii înfăţişând legende româneşti, adunate de pasionaţii colecţionari care au fost Iulia şi Lucky, cu respect şi dragoste pentru vechii meşteri iconari anonimi şi pentru tradiţiile străvechi.

             Au valoarea lor deosebită şi elementele de mobilier, nu doar pentru că e vorba de un frumos scrin Biedermeier cu capac rulant, de scaune sculptate sau de şevaletul Iuliei, ci pentru că acestea au mobilat atelierul ei, încât pentru toţi cei care, privilegiaţi fiind, au avut şansa de a fi primiţi acolo unde se plăsmuiau frumuseţi, este emoţionantă regăsirea, măcar în parte, a atmosferei din intimitatea spaţiului de creaţie.

             Privit în ansamblul său, Muzeul de Artă Iulia Hălăucescu de la Tarcău, este o instituţie concepută cu profesionalism, dotată cu generozitate de către fondatoare, existând opere din toate etapele de creaţie ale artistei şi care aparţin diferitelor ei cicluri tematice, iar în depozit se află şi alte lucrări decât cele expuse permanent, pentru eventuale alte manifestări tematice sau ocazionale. Prin prezenţa acestui muzeu, comuna Tarcău şi-a înnobilat şi îmbogăţit tradiţiile, a dobândit o indiscutabilă individualitate, deţinând actualmente şi pentru viitorime un loc aparte pe noua hartă cultural-artistică şi turistică a României.