PROIECTE DE INVESTIȚII

• REABILITARE SI MODERNIZARE CAMIN CULTURAL,SAT TARCAU,COMUNA TARCAU,JUDETUL NEAMT
• INFIINTARE SISTEM DE ALIMENTARE CU APA POTABILA SI CANALIZARE MENAJERA CU STATIE DE EPURARE SATELE TARCAU SI STRAJA,COMUNA TARCAU,JUDETUL NEAMT

Despre comuna Tarcău

Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Bacău în zona munților Tarcăului, pe malurile Bistriței și ale afluentului acesteia, Tarcăul. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița.

Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, care este deservită de halta de mișcare Tarcău Neamț. În zona comunei Tarcău se află rezervația faunistică Brateș, unde este protejat cocoșul de munte și rezervația forestieră Pădurea Goșman.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, ci doar satele Tarcău și Straja în cadrul comunei Pângărați.

Anuarul Socec din 1925 consemnează înființarea, în plasa Muntele din județul Neamț, a comunei Tarcău, cu 1242 de locuitori în satele Straja și Tarcău-Gheuca și în cătunele Lunca Strâmbului și Schitul Tarcău. În 1931, satele componente ale comunei erau Ardeluța-Brateș, Lunca Strâmbului, Straja și Tarcău.

În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. Satului Lunca Strâmbului i s-a schimbat în 1964 denumirea în cea de Lunca. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, satul Lunca a fost desființat și comasat cu satul Tarcău, la fel ca și alte mici sate apărute între timp.

Rezervaţia naturală Cocoş Munte Tarhaus

Continuând urcuşul pe valea Tarcăului şi urmând drumurile forestiere și traseele marcate se ajunge la zona de protecţie pentru cocoşii-de-munte din rezervaţia faunistică Brateş (Tărhăuș). Pasăre foarte sperioasă, cocoşul de munte poate fi văzut foarte rar în natură. În perioada de împerechere, numită rotit, are un comportament care favorizează apropierea de el. Această perioadă începe la jumătatea lunii aprilie şi ţine până la jumătatea lunii mai.
Atunci, dintr-un arbore înalt, pe întuneric, cocoşul cheamă găinile cu un sunet specific, după ce îşi întinde gâtul, îşi lasă aripile, îşi umflă penajul şi îşi desface coada în evantai, etalându-şi frumuseţa culorilor vii. În acest moment, ochii i se acoperă, urechile i se înfundă şi, pentru câteva clipe, el nu mai vede şi nu mai aude nimic. Cei care au multă răbdare pot să avanseze în cele câteva secunde, ascunşi după trunchiuri, până la limita vizibilităţii şi să admire cocoşii.

Rezervaţia forestieră, aparţinând comunei Tarcău, în suprafaţă de 173 ha, se află situată pe versantul stâng al pârâului Goşman, în apropiere de confluenţa sa cu pârâul Tarcău.Pădurea adăpostește specii rare de păsări și specii de plante importante pentru flora din zonă. Specificul acestui versant este dat de ondularea sa, cu o înclinare între 25°- 45°, cu înalţimi cuprinse între 700-1300 m, acoperit cu arboret natural de molid, brad, fag, în vârstă de 140-260 de ani, la care se adaugă ulmul, paltinul de munte, alunul, scorusul şa.

Muzeul de la Tarcău este structurat în 4 săli de expoziție care găzduiesc peste 100 de lucrări ale artistei. Majoritatea lucrărilor sunt acuarele, cu excepția unui autoportret și a unor tablouri cu membrii familiei. Picturile prezente în muzeu au ca principale teme florile, imagini din Tarcăul de altădată, dar și imagini surprinse de artistă în călătoriile sale în străinătate. Între lucrările dedicate satului natal se numără Moara veche din Tarcău, Flori de câmp din poienile Tarcăului și Gospodărie veche din Tarcău. În tablourile pictate în timpul unor călătorii în afara țării artista a imortalizat imagini din Ungaria, Bulgaria, Germania și Franța.

Supranumită ”Doamna Acuarelei Românești”, artista a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, Cavaler al Ordinului Național ”Pentru Merit” și cetățean de onoare al orașelor Piatra-Neamț și Bicaz. De-a lungul vieții a deschis peste 60 de expoziții personale în țară și în străinătate și a participat la peste 3o de expoziții organizate de Ministerul Culturii în 25 de țări din Europa, America de Nord și de Sud, Asia și Africa, lucrările artistei ajungând până în Japonia și Filipine. În Neamț lucrări ale artistei se regăsesc în Muzeul de Artă ”Iulia Hălăucescu” Tarcău, în Muzeul de Istorie Bicaz și la Muzeul de Artă Piatra-Neamț.

Rezervaţia forestieră Goşman, Rezervaţia faunistică Brateş, Cascada şi Cheile Bolovănişului, pot fi ţinte pentru o drumeție la sfârşit de săptămână.

Pe partea stângă a pârâului Goşmanu, acolo unde se-ntâlneşte cu pârâul Tarcău, mai la deal de satul Ardeluţa, pe un versant al muntelui, pornind de la înălţimea de vreo 700 de metri până spre 1300 de metri, cu inclinaţii de până la 45%, se află Rezervaţia forestieră Goşman.
Este o pădure seculară, un adevărat codru des, de peste 170 de ha, în care predomină molidul, fagul şi bradul, cu exemplare care trec de o sută-două de ani, unii cu un diametru de până la un metru jumătate şi cu înălţimi de peste 50 de metri. Printre aceştia se mai găsesc ulmi, scoruşi, tisă, paltini. Aici e patria râşilor, fiindcă ei sunt cei mai numeroşi dintre carnivorele care mişună prin pădurea virgină (urşi, lupi, vidre). Dintre plante, pe lângă frumoasele Campanule albastre ca cerul, se întâlnesc Făgăriţa, Crucea voinicului (Trei crai), rară precum Floarea de colţ, şi de asemenea, Grâul prepeliţei. Rezervaţia are valoare ştiinţifică, peisagistică şi social -educativă.

Munții Tarcăului fac parte din grupa estică a Carpaților Orientali, numită și grupa munților flișului, datorită alcătuirii geologice. Sunt înconjurați din trei părți de alte masive montane: Stânișoară și Ceahlăul la nord (vezi harta 1 de la ), Hășmaș și Ciuc la vest și sud și Berzunț la sud-est. Spre est culmile Tarcăului coboară spre dealurile subcarpatice.

Culoarul adânc făcut de Văile Tarcaului și Asaului îi desparte în două zone diferite: la vest sunt culmile Tarcăului, iar la est culmea Goșmanu. Unii autori (geologi, geografi) îi tratează că masive separate, alții includ culmea Gosmanului în Munțîi Tarcău, așa cum consideră și autorii (C. Brânduș, C. Grasu) ghidului turistic Munții Tarcău, apărut în 1987 în colecția Munții Noștri. Din punct de vedere turistic pot fi considerați un singur masiv. În plus, culmea Goșmanu este mai puțin interesantă din cauza pădurilor care o acoperă aproape în întregime.

Luând deci în considerare și Goșmanu, Masivul Tarcău e format din cinci culmi aproape paralele, orientate aproximativ nord-sud, ceea ce îi face mai greu de străbătut, neavand o creastă principală propriu-zisă. Culmea Muntele Lung este prima dinspre vest. Urmează culmea Grindusu – Ciudomir, cea mai lungă din masiv și pe care se află cel mai înalt vârf, Grindusu, cu altitudine de 1664 metri. Aceasta este bine împădurită și traversată de mai multe păraie, ceea ce o face extrem de greu de străbătut. Doar partea ei sudică, cu vârful Grindusu este interesantă. Din aceasta creastă, cam la jumătate, se desface culmea Bolovanul Mare – Locul lui Mihai. Aceasta merge inițial spre sud-vest apoi spre sud și coboară în Valea Trotusului, intre culmile Muntele Lung și Grindusu – Ciudomir. La est de culmea Grindusu – Ciudomir, intre Văile Camenca și Asău se întinde culmea Preluca Tălharului (vezi la ), complet împădurită, iar la est de aceasta, dincolo de culoarul Tarcău – Asău este culmea Goșmanu.

Dansul popular, poarta spre identintatea națională a unui popor!
„Vom aduce acasă TROFEUL Festivalului Internațional de Folclor „Diano Marina”, din Italia!
Am reprezentat cu drag și mândrie țara în care ne-am născut! Am trăit cele mai frumoase și intense emoții! Am ridicat steagul sus și ne-am dăruit cu absolut tot ce ține de firea pur omenească!
Despre ei este vorba: Ansamblul Folcloric „Florile Tarcăului”, al Școlii Gimnaziale „Iulia Hălăucescu”, Comuna Tarcău, Județul Neamț. Cei care au bătut opincile până la ultimul strop de dragoste pentru tradiția și folclorul românesc!
Totodată, despre cei care formează o echipă titanică! Cei care din spate au făcut acest ansamblu să ajungă atât de departe!